Beneficiari - Familia Arun Ce bucurie mai mare putem avea decât să trăim cu demnitate într-o casă curată

La mai puţin de o sută de kilometri de Bucureşti se află localitatea Bălţeşti în care zeci de familii rome locuiesc în case făcute din lut şi paie. O singură locuinţă insalubră adăposteşte trei sau patru familii. Singurul venit al acestor familii provine din ajutorul social sau alocaţiile copiilor. Unele familii produc şi vând cratiţe sau oale.

Nu diferit este cazul familiei Arun.

Casandra Arun s-a născut într-o lume plină de dispreţ pentru cei ca ea. Nu-i lucru uşor să simţi de la început micimea oamenilor din jurul tău, umilinţa şi stigmatul ce-l porti pentru că ai avut neşansa de a te naşte într-o familie săracă, pentru că ai învăţat să mergi şi să cunoşti lumea printre dărâmături şi gunoaie. Părinţii Marin şi Cătălina Arun, îşi iubesc copilul şi fiecare zi din viaţa lor e o încercare de a-i construi viitorul. Locuiesc într-o casă deteriorată, cu acoperişul spart prin care intră frigul şi umezeala în fiecare iarnă.

“Ce bucurie mai mare putem avea decât să trăim cu demnitate într-o casă curată, în care fata mea să înveţe, să poată să ajungă şi ea cineva, să nu mai trăiască în sărăcie ca noi” spune femeia simplă care vinde pepeni ca să-şi poată trimite copila la şcoală.

Marin şi Cătălina (33 de ani) se iubesc şi sunt căsătoriţi de 13 ani. “Ne-am cunoscut într-o seară la dans, am vorbit o săptămână şi apoi ne-am căsătorit. Imediat s-a născut Casandra, sufletul nostru” .

Soţii Arun sunt oameni fără studii – au reusit să facă doar 6 clase de şcoală, atât cât să înveţe să scrie şi să citească. Trăiesc din puţinii bani pe care Marin îi obţine în schimbul vaselor de aluminiu pe care le confecţionează şi le vinde prin târguri. În schimb vor mai mult pentru fata lor. “Mi-a spus că ar vrea să devină asistentă medicală, ca să ajute şi ea alţi oameni la fel cum şi noi am fost ajutaţi să putem în sfârşit avea casa noastră.” spune mama Casandrei.

Soţii Arun au devenit un exemplu pentru comunitatea de romi din Bălţeşti. Au lucrat în fiecare zi pentru casa lor, au fost alături de cele două echipe de voluntari prezente până acum pe şantierul Habitat şi aşteaptă cu nerăbdare ziua în care se vor muta în sfârşit, acasă.