Beneficiari - Familia Dumitrescu Dac? te uitai în sus vedeai direct placile de internit? cu care e acoperit? casa

La marginea comunei Cumpăna, într-o casă de chirpici locuieşte familia Dumitrescu, care are în componenţa sa 5 membri: cei doi părinţi, Nicu şi Daniela 39 ani, respectiv 35 ani, Andreea, 17 ani, Ionuţ, 13 ani, şi Simona de 3 ani şi jumătate. Nicu a avut o viaţă grea fiind abandonat când avea doar 12 ani. Constrâns să se descurce singur a hotărât că trebuie să muncească pentru a se întreţine. A avut pe rând mai multe meserii, începând cu cea de cioban. Nu a mai reuşit să meargă la şcoală, rămânând astfel cu doar cu 7 clase. Mai târziu a înţeles singur că are nevoie de o calificare care să-i permită să ducă un trai decent. Şcoala de mecanic agricol i-a fost de folos la locurile de muncă pe care le-a avut în continuare. Acum lucrează la o asociaţie agricolă din localitate, unde de 4 luni nu a mai fost plătit, aşa că se descurcă cu diferite lucrări pe la vecini, cunoştinţe. Dana a avut aceeaşi copilărie tumultuoasă ca şi Nicu. Mama ei a murit la 39 de ani, iar tatăl a trebuit să se recăsătorească. Are 2 fraţi buni şi 2 vitregi. Tatăl Danei nu s-a putut plânge de o situaţie proastă materială, el având casă, teren agricol, animale. Dar mintea i s-a rătăcit spre sfârşitul vieţii şi combinată cu consumul de alcool a prăpădit toată munca lui, nelăsând copiilor decât o casă care stătea să cadă şi terenul din jurul casei. După moartea lui, la insistenţele fraţilor, Dana a fost nevoită să-şi vândă şi partea ei de moştenire. Din cauza problemelor serioase cu tatăl ei, Dana a fost nevoită să plece din casa părintească şi să se mute cu chirie împreună cu Nicu. La îndemnul unei persoane binevoitoare, copleşită de situaţia Danei, au mers la primărie şi au licitat pentru un teren aflat la marginea comunei, de unde se văd depozitele de pămînt ale canalului Dunăre - Marea Neagră. Au primit un teren în concesiune pe care s-a construit o casă din chirpici, iniţial grajd pentru animale. Pentru a-şi întreţine familia au cumpărat o vacă, un măgar şi alte animale. Locuiau încă cu chirie la un kilometru distanţă de terenul concesionat şi în fiecare dimineaţă făceau cu rândul să meargă să dea de mâncare animalelor până când au decis să-şi ridice o cameră tot din chirpici, alături de grajdul animalelor.

Andreea este fata din prima căsătorie a Danei. A făcut şcoala specială pentru persoane cu handicap, având un coeficient de inteligenţă sub minim. Înscrisă în sistemul normal de învăţământ, după doi ani s-a constatat că nu poate face faţă. Acum stă acasă, îi place foarte mult să facă curăţenie şi în mod special, să aibă grijă de sora ei mai mică, Simona. Ionuţ va împlini 14 ani în 2009. Este un copil normal, isteţ, dar care a scăpat de sub supravegherea părinţilor şi nu s-a mai dus la şcoală. Părinţii au aflat târziu de la conducerea şcolii că Ionuţ are absenţe foarte multe şi este indisciplinat. Acum, după numeroase avertismente din partea şcolii, note mici, ore nefrecventate şi inevitabil ajuns repetent de mai mute ori, Ionuţ nu mai merge la şcoală. Îşi doreşte să muncească, şi să reuşească în viaţă. Visul lui este să devină tractorist, ca şi tatăl său. Simona este mezina familiei, aflată în grija Andreei. Dana lucrează la un abator de carne din localitate, unde este cea mai veche angajată care îşi face serviciul cu simţ de răspundere şi responsabilitate. De foarte multe ori ajunge târziu acasă, prea obosită să mai aibă răbdarea necesară unei mame. Face treburile în grabă pentru că a doua zi o ia de la capăt. Duminica este ziua ei de relaxare, când spală, face mâncare, curăţenie şi ce mai trebuie la casa unei gospodine. Au cerut ajutorul Habitatului din Cumpăna pentru a realiza un branşament la reţeaua electrică. Cu ajutorul Habitatului au renovat şi două camere, iar în fostul grajd acum gătesc şi spală. Dacă te uitai în sus vedeai direct placile de internită cu care e acoperită casa. La sugestia Habitatului au pus plăci de OSB pentru a realiza un tavan şi a diminua frigul şi curentul de aer creat. Mai au multe de realizat, dar împreună vor trece peste toate greutăţile. Priorităţile lor sunt copiii, spre a-i canaliza pe fiecare pe o direcţie bună în viaţă. Este o provocare pe care o vor susţine cu ajutorul locurilor de muncă, a întreţinerii sănătăţii fiecăruia dintre ei şi a armoniei din familie.