Beneficiari - Familia Florian Familia lui Iosif formatã din 5 membri locuiesc în condiţii teribile in 25m2

Familii expropriate La sfârşitul anilor 70 romii care locuiau în apropiere de strada Voltaire din Oradiea au fost scoşi din propriile case şi expropriaţi. Au fost mutaţi forţat în şase blocuri construite pentru ei. În prezent blocurile şi zona aratã ca dupã o intervenţie militarã. Multe geamuri sparte, înlocuite cu carton, tablã sau pânzã; pereţi cu tencuiala cãzutã; gropi de jur împrejur; noroi; mormane de fiare şi cartoane; multã sãrãcie şi mizerie. Condiţii incredibil de grele de locuit În acest peisaj se joacã zeci de copii condamnaţi la un viitor nesigur, crud. Larisa este fiica cea mare a familiei Florian. E o fetiţã slãbuţã, frumuşicã foc. S-a nãscut aici în urmã cu 9 ani. Desculţã, îmbrãcatã doar într-un tricou lung îşi petrece toatã ziua în acest peisaj dezolant, alãturi de fraţii şi prietenii ei. Ca sã ajungi în „apartamentul” ei trebuie sa treci printr-un hol strâmt, cu balustrade ruginite şi pereţii plini de igrasie, fãrã nici o sursã de luminã, pe scãrile reci, degradate şi soioase. 14 oameni împart acelaşi apartament! În prag ne aşteaptã Iosif, care ştie cã venim. „Poftiţi luaţi loc şi ne scuzaţi deranjul, dar noi suntem mulţi aici cã stãm împreunã cu încã o familie, 14 suflete în total”. Surprinzãtor e faptul cã „deranjul” nu înseamnã mizerie. Locul e curãţel, atât cât se poate în aceste condiţii, dar plin cu tot felul de lucruri înghesuite peste tot. În stânga cum se intrã în apartament se aflã bucãtãria, o încãpere de 2 m lungime şi foarte îngustã în care nu încape nimic în afarã de o chiuvetã, un scaun şi un dulap atârnat pe perete. Aici nici mãcar nu au instalaţie electricã. În „dormitor” într-un colţ se aflã o sobã confecţionatã dintr-un butoi cãruia i s-au sudat trei picioare şi un horn ce iese direct prin peretele blocului. Foarte aproape e un pat sub care sunt aşezate o mulţime de încãlţãminte de toate dimensiunile. În celãlalt pat sub plapumã stau zgriburiţi de frig doi copii mai mici. Pe 5-6 sârme întinse în camerã sunt haine la uscat. Un scaun şubred, o mãsuţã şi un dulap mic este tot obilierul dormitorului. Ferestrele vechi cu vopseaua de mult cãzutã lasã sã treacã frigul şi ploaia.

30 de ani de suferinţã „De 30 de ani locuiesc aici. N-am putut sã fac nimic ca familia mea sã trãiascã în condiţii mai bune. Acum sper ca bãiatul şi cele 2 fete ale mele sã trãiascã în condiţii mai bune, sã nu aibã copilãria chinuitã pe care am avut-o eu şi sã poatã termina şcoala” spune cu tristeţe Iosif. Iosif (32 ani), provine dintr-o familie destrãmatã, fiind cel mai mare dintre cei 3 fraţi. Încã nici nu împlinise 14 ani când a fost nevoit sa lucreze pentru a asigura familiei cele necesare traiului zilnic. Primul loc de muncã pe care l-a gãsit a fost la groapa de gunoi a oraşului de unde colecta deşeuri pe care ulterior le valorifica. Iolanda (32 ani), i-a dãruit 3 copii: Larisa, 9 ani, Cristina 7 ani şi David de 1 an. ªi ea provine dintr-o familie numeroasa, având încã 6 fraţi. Iosif a fãcut efort sã-şi gãseascã un loc de muncã pentru a-i putea oferi familiei un trai mai bun. În prezent lucreazã la o firmã care produce obiecte din plastic, iar pentru a obţine venituri suplimentare Iosif cântã la diferite nunţi şi botezuri. El ştie ce greu gãseşti un serviciu fãrã şcoalã, aşa cã are grijã ca ambii copii de vârstã şcolarã sã frecventeze cursurile Scolii Generale cu clasele I - VIII “Ioan Slavici” din Oradea.