Beneficiari - Familii defavorizate Un copil condamnat la ignoranta si saracie, isi duce mai departe blestemul neputintei.

In luna aprilie 2009 Habitat a demarat un proiect de constructie de locuinte sociale in Baltesti. 5 familii de romi au fost primele alese sa beneficieze de o locuinta noua. Soledad este fetitza mai mica a familiei Dancea. Cand ajungi in tiganie primul lucru pe care il observi sunt copiii. Zeci de copii desculti si murdari care alearga frenetic prin iarba, tot timpul absenti la ce-i inconjoara. Sunt uimita sa descopar puterea acestor copii de a supravietui, de a se creste singuri, de a se lupta cand e nevoie, de a indura foame si neajunsuri. Dar nu e nimic nobil in asta, nici glorie, nici demnitate. Sunt doar copii fortati sa traiasca intr-o lume nedreapta, indiferenta la suferintele lor.

Soledad are 5 ani. Se simte singura, inghesuita intr-un lung sir de copii, cu totii tristi, umbre umile ale unui destin ce nu-l pot infrange. Cum se vede viata prin ochii ei? E inconjurata de mizerie, de doua camere infecte, de sase frati, un nepot si doi parinti. Atat. Fara caiete, fara papusi, fara poezii si creioane colorate. Incerc sa vorbesc cu ea, dar se fereste; isi ingroapa privirea in albastrul peretilor. Parintii o indeamna sa-mi raspunda, dar nu insista. Au multe sa-mi povesteasca. Cum le-a luat foc casa in mijlocul iernii, cum au gasit refugiu in cele doua odai ale bunicii si cum, in curand, vor trebui sa plece si de aici, cand fratele mai mic al tatalui se va intoarce din strainatate cu cei 5 copii ai sai. O duc greu, mi-au spus. Copiii nu si-i trimit la scoala pentru ca n-au cu ce. Muncesc cu ziua prin sat si aduna fier vechi. Primesc si un ajutor social, mult prea mic insa pentru a indestula zece suflete. Asa e viata zi de zi pentru familia Dancea. Ma dusesem la ei sa le dau vestea ca au fost alesi, ca vor avea o casa si nu vor mai trai printre mucegai si lut. Fata barbatului brazdata adanc de vant si deznadejde s-a luminat de-ndata. Se bucura si el si intreaga familie. Numai ochii aceia verzi, plini de candoare si duiosie ma priveau pierduti. Soledad nu intelege, ea isi traieste drama, singura, precum numele ce i-a fost dat. Nu cauta vina, nu se revolta; ea doar… traieste. Un copil condamnat la ignoranta si saracie, isi duce mai departe blestemul neputintei.