Poți da din timpul tău, din energia ta, din banii tăi, din lucrul mâinilor tale, dar dă ceva mai departe!

Claudia Munteanu este voluntar Habitat for Humanity România încă din anul 2015 și de-a lungul anilor a desfășurat numeroase campanii de strângere de fonduri în rândul apropiaților și cunoscuților, pentru a contribui la construirea de noi locuințe decente pentru familiile vulnerabile. 

În tot acest timp a reușit să convingă zeci de oameni să se alăture misiunii Habitat for Humanity cu o donație, iar o parte dintre aceștia au devenit voluntari la rândul lor. Am rugat-o pe Claudia să ne povestească cum a fost pentru ea această experiență și să împărtășească câteva sfaturi pentru voluntarii care inițiază pentru prima dată o campanie de strângere de fonduri.  

1. Cum a fost pentru tine experiența de voluntar Habitat for Humanity?  

Pentru mine, participarea pe șantierele Habitat for Humanity România este o reîntoarcere în copilărie, în momentele în care bunicii mă luau la claca din sat, unde se construia casa tinerilor căsătoriți. Femeile frământau lutul cu paie și bălegar de cal și făceau chirpicii, iar bărbații turnau fundația și lucrau bârnele de rezistență și acoperișul. Noi, copiii, frământam lutul pentru chirpici și, din când în când, cei mai curajoși eram lăsați să urcăm pe casă. 

Munca aceasta în comunitate, pentru binele cuiva care nu îți este neapărat rudă sau prieten era baza unei vieți sociale împlinite în sat și, cred cu putere că este și azi singura cale prin care putem să contribuim fiecare dintre noi la o viață cu sens în comunitatea în care trăim. 

Ca voluntar, ies în evidență anumite trăsături ale celor prezenți pe șantier sau ale donatorilor: 

Smerenie  – nu contează ce scrie pe cartea ta de vizită, ce mașină conduci, în ce cartier (rezidențial) locuiești sau în ce locație (exotică) ți-ai petrecut ultimul concediu. În șantierul Habitat ești doar numele de pe cască.  

Contribuție – poți da din timpul tău, din energia ta, din banii tăi, din lucrul mâinilor tale, dar dă ceva mai departe unor oameni cu care s-ar putea să nu te mai întâlnești niciodată. Ești dispus să dai atunci când știi că darul tău nu va primi decât șirul de lacrimi din ultima zi, când orice cuvânt e imposibil a mai fi rostit? 

Creștere – înveți în permanență ceva nou. Da, poate nu o să îți folosească niciodată cum tragi drept gletul, cum folosești corect polobocul sau cum bați corect astereala pe casă, dar toate aceste lucruri te ajută să ieși din zona ta de confort. 

2. Cum ai reușit să îți convingi apropiații să se implice și cum s-au desfășurat campaniile tale de strângere de fonduri?  

Campaniile mele au fost pe Facebook, dar și în discuții directe cu apropiații. Pe principiul “mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește nimic”, bineînțeles că povestea din spatele campaniei a fost foarte importantă. Plus, o ritmicitate destul de crescută în postări, de exemplu, o postare la maxim 3-4 zile diferență.  

Am făcut postări diferite, cu texte și poze diferite, dar mesajul din spate era același: am arătat oamenilor ce câștigă ei dacă doneză bani pentru această campanie. Știu, la prima vedere pare contraintuitiv – cum adică oamenii câștigă dacă donează bani? –, dar DA! sentimentul că faci parte din ceva măreț, că poți contribui din confortul canapelei tale la ceva mult mai înalt decât tine este un sentiment extraordinar, pe care oamenii îl caută. Eu asta am făcut, mi-am invitat cunoscuții să ni se alăture la ceva măreț, la a face bine unor oameni care au mare nevoie de asta!  

3. Ce a fost dificil sau pur și simplu diferit față de cum te așteptai? 

Dificil pentru tot ce înseamnă fundraising este că faptul că noi, ca societate, nu mai avem această valoare a contribuției pe care bunicii noștri o aveau. Este o valoare care începe acum să crească, să prindă contur, mai ales la generațiile tinere, dar cu mari provocări la cei trecuți de 40 de ani. A fost neplăcut să primesc întrebări de genul “ție nu ți-e rușine să cerșești bani?”, să fiu acuzată că am înebunit fiindcă prefer să îmi plătesc drumul, cazarea, masa pentru șantierele la care am participat decât să mă duc în concediu, că în zilele mele libere găuresc țigla pentru casele altora, și asa mai departe. Însă nimic din toate acestea nu m-a determinat să mă opresc. 

4. Ce sfat ai da cuiva care participă pentru prima dată la Hope Build și a inițiat o campanie de strângere de fonduri? 

1. Nu lua personal refuzul oamenilor de a dona! Nu e despre tine personal, e despre faptul că oamenii (încă) nu înțeleg viziunea din spatele acestui proiect.
2. Nu te descuraja. Da, sunt postări care strâng 200 de like–uri și doar 50 ron! Fii consecvent, postează mereu, povestește despre acest proiect, mergi mai departe!
3. Fii recunoscător pentru fiecare sumă donată și pentru fiecare donator din campania ta!
4. Fii specific în ceea ce ceri! Da, spune-le oamenilor cât și cum să doneze!

De fiecare data când mă descurajez sau când mi se pare că strângerea de fonduri nu merge bine, îmi aduc aminte de replica unui bun prieten, contributor la toate campaniile mele “ieșeam mai ieftin dacă te luam de nevastă”! 😊 

Așa că, răbdare, credință si consecvență în a invita oamenii să participe la acest minunat proiect care transformă o casă în „acasă” pentru familii care au mare nevoie de asta! 

Vrei să fii și tu voluntar sau fundraiser pentru Habitat for Humanity România? Intră pe https://www.habitat.ro/habitat-campaign/hope-build/  și hai să construim împreună speranță.